Poezie Bucuria mântuirii (2)

Iubirea ce mi-ai arătat e mare

Iar harul Tău îmi este de ajuns

Chiar si atunci când sunt în strâmtorare

Am bucuria mântuirii prin harul Tău de sus





Oricât ar fi de greu pe cale

Ispitele oricât de mari ar fi

Dar bucuria mântuirii-i si mai mare

Nimic n-o poate stinge orice-ar fi



Si cum să nu-mi fie sufletul voios

Când văd ce mare har eu am primit

Din lumea-aceasta tu m-ai scos

Comoara cea mai mare am găsit





Ah daca-ar sti intreagă omenirea

Ce minunată e cărarea Ta

De s-ar întoarce oamenii la Tine

Râzboaiele din lume s-ar găta



De-ar sti cu totii care e menirea

Ce omul are pe acest pământ

Cum Tu îi chemi si vrei ca omenirea

Să afle pacea ce o dai prin Duhul Sfânt



De-ar sti cu totii care e comoara

Ce trebuie găsita cât trăiesti

Ar alerga cu pasi mai mari spre Tine

Spre culmile inalte, spre căi duhovnicesti





Dar sunt putini ce si-au aflat menirea

Si printre-aceia stiu că sunt si eu

De-aceia sufletul mi-e plin de bucurie

Că te-am găsit pe Tine Domnul meu.

AMIN Bucuria Mântuirii