Poezie Ce este oare fericirea?

Ce este oare fericirea

Şi unde oare-o pot găsi?

Am căutat-o printre oameni,

Dar n-am putut-o dobândi,



Am alergat peste hotare,

Crezând că obştea mi-e greşită,

Găsit-am fericirea, oare?

Aceeaşi sunt, dar mai trudită.



Ce este oare fericirea

Şi unde oare-o pot găsi?

Am căutat-o printre nouri

Şi printre multe reverii,



Am alergat după himere,

Cu sufletul tânjind de dor,

Dar am găsit mereu durere,

Şi aripa-mi s-a frânt, în zbor.



Ce este oare fericirea

Şi unde oare-o pot găsi?

Am căutat-o printre stele

Şi printre multele stihii,



Dar n-am găsit decât minciună,

Trăiri haotice, pierdute,

O lume plină de ranchiună

Şi de precoce senectute…



Ce este oare fericirea

Şi unde oare-o pot găsi?

Am căutat-o printre lacrimi

Şi în sintagma de “a fi!”



Şi de uimire sunt pătrunsă...

Găsesc în inima-mi rănită,

Un gram de fericire-ascunsă,

Într-o odaie părăsită...



Acol´ găsit-am fericirea,

Ce aştepta demult chemarea,

În odăiţa ferecată,

I-am sigilat cândva ardoarea,



Ce este oare fericirea?

E taina existenţei noastre,

E dor privind nemărginirea

Şi pacea reflectată-n astre,



Am alergat, uitând că-n suflet,

Purtam tot cerul, prin credinţă,

Că-atâta timp cât simt şi cuget,

Eu sunt o nobila fiinţă,



Că liniştea şi fericirea,

Este sădită-n fiecare,

Dar am lăsat ca aţipirea

Acestui veac, să ne doboare,



Ce este oare fericirea?

E-o luptă-acerbă, resemnare,

E dor de veşnicie sfântă,

E dragoste şi e iertare,



E mângâiere-n suferinţă,

O mână-ntinsă în nevoi,

Eliberare-n conştiinţă,

Credinţă-n viaţa de apoi,



O viaţă-n care doar iubire

Trona-va peste-orice fiinţă,

Vino şi tu în fericire,

Vei fi primit, de ai credinţă.



16/04/11, Barcelona



















.