Poezie "Unşii" lângă răstignire

Oameni vajnici a credinţei în citit profund crescută

Îşi contemplă jertfa frântă rece şi autoritar:

„Rătăcirile acestea-s, pur şi simplu, o insultă,

Ce-i adusă Legii care nu e dată înzadar.



Prea s-au înmulţit calicii care trec peste Scriptură

Şi, cu gura lor beteagă, ne încearcă-a măscări,

Judecata asta aspră le va fi o-nvăţătură:

Dacă se încalcă Legea – Dumnezeu te-a pedepsi!



Fug din casa rugăciunii haimanale-mblând pe dealuri,

De citirea scripturală nu mai au vre-un interes,

Fără de păstori prin temple fac tot felul de scandaluri,

Şi... E culmea!...-n necredinţă-nvinuiesc poporu-ales.



În această buluceală ce evlavia pierduse,

Acest fu cel mai obraznic, el fusese cel mai rău

Că de la un timp încoace-n gura mare începuse

Judecata împotriva unşilor lui Dumnezeu!!!



Dar noi ştim: vine Mesia ca să îi ridice-n slavă

Pe toţi cei ce-n adunare sunt cuminţi şi ordonaţi,

Îşi plătesc drept zeciuiala şi se rog cu voce gravă,

Ne-ncercând, Doamne fereşte!, ca să judece pe fraţi.



Unul iată-l sus pe cruce, altu-i capul i-l tăiară...

Credem frica le-a ajunge până-n inimă şi os,

Tot gunoiul din Iudeea măturat să fie-afară

Ca să simtă tot poporul Dumnezeul mânios.



Una, două tot golanul caută să prorocească,

Orişice rufos de-aiurea are-n prorocie glas!

Dar de ce deschise Domnul şcoala noastră păstorească? –

Ca adânc ştiind Scriptura răului să nu dăm pas.



Iată-l! Moare sus pe cruce în dispreţ şi neiubire,

Dumnezeu îl pedepseşte cum lovi şi pe-un tâlhar

Ca să ştie tot pământul, ca să afle orice fire -

Domnul nu ne dete Legea şi Scriptura în zadar!