Poezie Viata pretuita

PRETUL VIETII



*****

Preţul vieţii mele l-a plătit Isus,

Cu preţul vieţii Lui, jertfit pe cruce.

În harul iubirii iertare mi-a pus,

Mântuirea, ce-n vecie mă duce.



Şi mă-nvaţă sfinţirea s-o trăiesc,

Să pot urca pe plaiul Lui ceresc,

A murit, a înviat şi nu mai moare,

El dă sufletului meu înviorare.



N-am meritat viaţă şi nici iertare.

Deşi-L dureau păcatele mele,

Din iubire a revărsat îndurare

Şi m-a scăpat de poverile grele.



Pe cruce a purtat întregul amar,

Păcatele trăgeau greu la cantar.

Dar El blând, mi-a şoptit cu iubire,

Că-n ochii Lui, eu am preţuire.



Suferinţa Lui, a născut învierea,

Suferinţa mea n-o poate justifica.

Păcatul meu, necazul şi strâmtorarea,

Nimicnicie şi moarte semnifica.



În iubirea Lui, mi-a dat importanţă.

Şi ştiu, de ţin ispita la distanţă.

De fac tot ce pot, nimic nu e-n zadar,

Căci pentru El, eu sunt mărgăritar.



Durerile mele nu pot sta alături,

De răsplata pe care El mi-o va da.

Dacă la sfinţenie voi face eforturi,

Şi-n neprihănirea Lui, mereu voi sta.



Necazul meu şi strâmtorarea mea,

Din care El m-a scos, să mă facă stea,

Nu pentru vrednicie sau că meritam,

Mi-arată mişelia-n care trăiam.



El dintr-o iubire fără mărginire,

Cum doar a Lui iubire poate să fie.

A turnat peste mine neprihănire,

Şi nume nou, divin, mi-a dat El, mie.



În jertfa Lui am fost eu prelucrată,

De orice fel de zgură şi orice pată,

Prin focul iubirii Sale, m-a sfinţit,

Mi-a dat valoarea aurului curăţit.



Încercarea credinţei mele

Aduce aproape veşnicia,

Când uscate-s firile rele

Şi-n sfinţire îmi e vrednicia.



Nu lasă peste mine foc de mistuit,

Ci doar atât cât să fiu aur curăţit.

Nu vrea să-mi facă rău, îmi vrea bine,

Nu-ngăduie foc mai mult peste mine



Decât pot suporta, pentru curăţire.

Şi-n focul încercării nu mă lasă,

Îmi stă alături în cuptorul sfinţire.

Veghează asupra mea, căci Lui Îi pasă.



Preţul vieţii mele, cu viaţa Lui a plătit.

Pe cruce pentru mine a fost jertfit.

El a murit, a înviat şi nu mai moare,

Sufletul meu Îl aşteaptă cu ardoare.



A pus în inimă divină putere,

A gătit vieţii mele o înviere,

Şi un viitor în cerul minunat.

În harul Lui bogat, în care m-a iertat



Amin