Poezie Suferinta crucii

SUFERINŢA CRUCII



Adânca suferinţă răbdată de Hristos

Când împlinea pe cruce cerinţa Trinităţii

Ne-a scos din bezna morţii, din cercul nebulos

Ne-a-nvăluit în nimbul extrem de luminos

Ca să dorim, nespus, luminile Cetăţii.



L-au judecat nervoşi căci le spunea direct

Că nu-n tradiţii stă eterna rezolvare

Tot ce-au făcut cu El n-a fost corect

Găsim detalii scrise despre acest aspect

În Cartea ce lansează o nobilă chemare.



Au vrut ca să dispară dar nu într-un pustiu

Ci-n moartea programată de suflete haine

Să nu se mai numească Rege, Fiu,

Să-L răstignească “azi” nu mai târziu

Şi să-l predea, zdrobit, cohortelor străine.



Înverşunarea lor era atât de cruntă

Că n-au văzut în El un Medic şi-un Amic

Iar Marele Preot zicea:”Aici nu-i nuntă

Ci e procesul celui ce confruntă

O lege de la care n-am vrut să abdic.”



Preludiul suferinţei a fost o înscenare

Urzită de evreii lipsiţi de-un simţ uman

Au vrut să-nlăture făptura care

Lăsat-a glorii să dea descătuşare

Celor ce doresc s-ajungă la Liman.



Şi-a început bătaia cum nu s-a mai văzut

Bucăţi de carne se desprindeau de oase

Şiroaiele de sânge se prelingeau spre lut

Iar un soldat roman striga: “Eu execut

Un condamnat ce-mi dă priviri frumoase.”



Piroane ruginite străpuns-au mâini ce-odată

Atins-au pe bolnavii din satele din jur

Iar fruntea Lui cu spini încoronată

Nu s-a-ncruntat deşi era brăzdată

De lovituri de bici de la ostaşul dur.



Da-n culmea agoniei s-a auzit un glas

“O, Tată iartă-i că nu-mi cunosc menirea

Mai dă-le-o şansă în viaţa ce-a rămas,

Ghidează-i spre Lumină la fiecare pas

Şi-ajută-i să-nţeleagă răstignirea.”



Adânca suferinţă răbdată de Hristos

Când împlinea pe cruce cerinţa Trinităţii

Ne-a scos din bezna morţii, din cercul nebulos

Ne-a-nvăluit în nimbul extrem de luminos

Ca să-nţelegem bine frum’seţea demnităţii.



gc/12 Aprilie, 2011