Poezie A fost deajuns un strop de sînge

A fost deajuns un strop de sînge

Să cadă pe a vieți- mi haină

Ca să înceapă-n mine-a plînge

Acea ființă fără teamă



Am ascultat întotdeauna

Cum a murit si-a înviat

Dar nu știam că e si-n lume

Credeam că-i doar în cer nălțat



L-am întîlnit în rătăcire

În întunericul cumplit

M-a –mbrățișat cu-a Lui iubire

Și foarte dulce mi-a vorbit



,,Ridicăte și nu te teme

Eu pentru asta am murit

Crezînd in Mini să ai putere

Să nu mai fii acel trudit



Eu te iubesc ,privește-mi rana

Și nu te îndoi nicicînd

Eu am purtat în lume hrana

Ce duce spre tărîmul sfînt,,



Și-atunci ființa fără teamă

Ce-n mine își avea trăirea

A început să ia în seamă

A Dumnezeului vorbire



A început să se închine

Recunoscînd iubirea-i mare

În suflet cîntec să îngîne

Să-i mulțumească cu glas tare



Astăzi este-n siguranță

Cu sufletul la adăpost

Și mijlocește pentru viață

Pentru acei ce-s fără rost



Se-nchină-acum în rugăciune

Ca Domnul să îi dea puteri

Să răspîndească-a Luiminune

Căci lumea duce nicăeri



Chiar de se știe refuzat

De multe ori batjocorit

Elștie Domnul a iertat

Și iartă-ncă necontenit

Amin!