Poezie Prin ţara

Suntem din ţara mioriţei…

În care doi râvnesc la oile cele cu dar -

În care oile cele cu duh vorbeau cu oameni…

Şi oameni care acceptau şi un înalt .



Suntem în valea plângeri şi-a formei -

În care doar secunda de plăcere e mezat…

Printre copi şi animale semne

Mai trece duh smerit plângând de drag .





Suntem chemaţi să trecem peste vreme ,

Căci vremea trece… timpul e înalt -

De nu avem şi stâncă sub săpări de vrere…

Nu vom găsi o rezolvare către alb .





Şi acţiunea nu s-a pus pe cei ce mai râvnesc perene…

Ci pe acel ce a primit să piară cu înalt…

Ca şi cei doi să îşi revină-n “ fire “

Cu lacrimi şi căinţă la – Mpărat .



Şi el credea real că va nunta .