Poezie Satan rupe mereu fire

Satan rupe mereu fire

Când te-nșală, drag creștine,

Când te manii pe oricine

Când îți ieși mereu din fire



Nu contează că-i școlat

Sau că-i mare învățat

Când cel rău te-a înșelat

Firul se rupe îndat’.



Căci relația-i ca firul

Când e bună, e ca mirul

Mirosind ca trandafirul

Și-n tărie e ca pinul.



Când e rea, e furtunoasă

Ca și lumea mânioasă

Face rău și-o dă la-ntoarsă

Nimica nu-i bun pe-acasă.



Cu nimic nu-i intri-n voie

De pace n-are nevoie

Nici de răbdarea lui Noe

Căci relația-i de voie.



Satan rupe mereu fire

La nimeni nu dă de știre

Nu se-apleacă să le-nșire

El nu e Iehova-Ire ...



Rupe fire între toți

Chiar de- avem acum nepoți

Să se știe printre toți

Că nu-i simplu să fim soți ...



Vasti a fost cândva aleasa

Nu-i așa? Apoi Hadasa

Neascultând, și-a distrus casa

Căci satan i-a întins plasa.



El rupe fire-ntre frați

Zicând ca sunt blestemați

De nimic nu-s încântați

Nici de părinți minunați.



De-mpăcat, nici vorbă nu-i

Se cred zmeii satului

Nimic nu poți să le spui

Resping vorba orișicui.



În biserici, rupe fire

Se pricepe, știe bine

A-nșelat creștini mulțime …

Crezi că te-a cruța pe tine?



N-a cruțat nici pe eroi

A rupt firele-ntre doi

A rupt fire și la noi

Rămânând frați în război.



Diavolul e priceput

A rupt firul la-nceput

Când omul gol și tăcut

S-a ascuns de ce-a făcut.



A rupt firul între doi

Între Dumnezeu și noi ...

S-au văzut atuncea goi

Însă n-au legat firu ‘napoi.



Fiindcă erau păcătoși

Din gradină au fost scoși

În Eden n-au fost întorși

Chiar de au fost prețioși.



Vreau ca să îți spun, creștine

Satan rupe mereu fire.

Dumnezeu îți dă de știre

Să-l învingi atunci când vine.



Satan rupe și-astăzi fire

Chiar de sunteți în unire.

Când sunteți conduși de fire

Renunțați! Căutați iubire.



Țeseți voi cu-a voastre fire

Urzeala fără mărire

Și-n eterna veșnicie

Veți trăi în fericire.

Amin.

25.02.2011

Petru Coman

Petroșani