Poezie Înc-o zi de biruinţă

ÎNC-O ZI DE BIRUINŢĂ...



Înc-o zi de biruinţă

Doar prin graţia de Sus

Nu a fost a mea ştiinţă

Ci-a fost darul lui Isus.



Înc-o zi de lupte grele

A trecut, s-a consumat

Am privit, mereu, spre stele,

Spre un Plai înmiresmat...



A venit de-acolo raza

Ce-a adus cu ea tării

Să rămân întruna-n paza

Celui ce-mi dă bucurii,



Am văzut cum El lucrează,

Cum îmi pune-n suflet dor,

Cum mă-ndeamnă, cum veghează

Mersul meu de călător.



Slăbiciuni avut-am multe

Dar cântarea m-a-ntărit

Unii-au vrut să mă insulte:

Cu-n surâs i-am potolit.



Harul m-a-nsoţit oriunde

L-am primit în fiinţa mea

Cu-ale lui sublime unde

A venit alin să-mi dea.



Truda zilei am uitat-o

Iar acum mă odihnesc

Ruga mea am înălţat-o

Spre Părintele ceresc.



Înc-o zi de pribegie

Aici jos în colb şi-n lut

Oare câte-o să mai fie?

Ştie Cel ce mi-este Scut.



Mă încred în El puternic

Fără El m-aş prăbuşi,

Aş fi un pribeag nemernic,

Sufletu-mi s-ar veşteji...



Zi de zi îmi dă Lumină,

Apă, aer şi avânt

Iar când inima-mi suspină

Îmi dă pace Duhul Sfânt.



Înc-o zi de cercetare

În care am strâns comori

Pentru viaţa viitoare

Plină...plină de splendori.



George Cornici