Poezie Lângă Cale

Trei duşmani a omenirii

Legile ce-au încălcat

Târâiau spre răstignire

Vina greului păcat.



Pe la margine de cale

Stă poporul mulţămit

Care-n ură, care-n jale,

Ca de orice osândit.



Gloata dă fricos din minte:

Peste-un timp enorm de scurt

Trei vor fi doar oseminte

Şi nimic, nimic mai mult.



Frica veşnică de moarte

Ce-a venit din moşi-strămoşi

Îi impune să se poarte

Mai obraznici, mai fricoşi.



Criminali-şi duc osânda,

Iar ei stau şi îi privesc...

Şi se bucură plăpândul,

Cei vânjoşi se veselesc.



Ei în viaţă vor purcede,

Obosiţi ori odihniţi,

Vinovaţii îşi vor pierde

Viaţa-n cuie ţintuiţi.



Şi se simt mai cu putere,

Şi se văd mai minunaţi,

Se socot mai cu avere,

Înţelepţi şi învăţaţi.



Dacă-ar şti cât de pustie-i

Existenţa lor acum

Îngroziţi de murdărie

Viaţa şi-ar zvârli în drum.