Poezie Privesc prin credinta

Privesc prin credinta





-De ce in fiecare an,sa-imi spui acuma mie,

Serbati cu toti pe Isus si-a mortii rastignire?

-Ca sa putem sa celebram:a invierii bucurie,

Si atunci cand va veni pe nori, glorioasa-i rapire.



-Si-l nasteti doar ca sa aveti ce rastigni apoi?

Sperand asa orbeste in invierea zilei de apoi?

-Noi ne incredem in ce nu poti vedea cand stai.

Si daca nu-ti vad creierul nu inseamna ca nu-l ai.



Doar faptul ca ma intrebi acum,mie imi dovedeste,

Ca creier ai,fiindca gadesti si-asta te deosebeste.

Si-ti demonstrez ca nu-i nevoie sa fac nici o spartura

Ca doar analizez atent si vad ca-n dragoste nu-i ura.



Si nici nu suntem de acei, care au nevoie e dosare,

De probe ,de dovezi,de vaz ,ca sa putem sa dam crezare.

Asa suntem cei credinciosi ;de intelepti neantelesi,

Caci fara sa-l vedem pe Dumnezeu,stim ca suntem alesi.



-O!omule ce-ti zici crestin si te-ndoiesti de a sa putere

Cu siguranta al sa-l vezi si tu pe nori.La inviere!....

Si chiar de nu ar invia vreodata mortii din morminte

Pacea ce o am acum in suflet nu-o poti avea.Deci tine minte!



Sa poti ajunge sus in cer este nevoie de credinta.

Mai trebuie sa imbracam cu haina grea de pocainta.

Sa nu uitam sa ne incaltam cu-a dragostei iubire

Si sa ne incingem in final cu braul lung de daruire!