Poezie Disciplină

M-am pus Doamne la o parte

Căci iarăşi am păcătuit;

Am citit şi scrie-n Carte

Să nu-l judeci pe aproape

O, Dumnezeul meu iubit!

De ce eu dar, nu m-am oprit?



Acum mă simt vinovată

C-am deschis gura să vorbesc;

Dar de ce n-am tăcut Tată?

De ce nu-i gura încuiată?

Ca să nu critic sau bârfesc;

Mai bine să mă pocăiesc!



În Faţa Ta eu mă smeresc

Şi mă pun acum de-o parte;

Nu! Nu ca să mă pedepsesc

Ci, ca să mă rog, să mă căiesc

Şi din toate aceste fapte

Eu să învăţ ce e dreptate.



Îţi mulţumesc că îmi vorbeşti

Şi toate Tu mi le explici;

Oh, văd că nu mă pedepseşi

Doreşti ca bine să mă creşti

Să înţeleg tot ce îmi zici

Prin disciplină mă ridici.



Chiar dacă mă disciplinezei

Eu ştiu că lângă mine stai;

Te uiţi cu grijă şi veghezi

Condiţii bune îmi creezi,

Sfaturi utile Tu îmi dai,

Doamne! Câtă răbdare ai!.



Pentru Tin' mă pun de-o parte

Şi Ţie Doamne-mi cer iertare!

Lucrează Doamne cu dreptate!

Iubirea Ta la toţi împarte!

Am greşit o Doamne mare

Mă iartă Tu, ce eşti Salvare.



A.N

9-10.09.2012 Firenze