Poezie Am strigat

Am strigat





În mulţimea de popor

Eu un simplu trecător

Pas cu pas mergeam cu Tine

Nu priveam deloc la mine





Am văzut când Te-a vândut,

Iuda cu al său sărut,

Când şi-a numărat argintul

Ce preţ mic avea Cuvântul.



Mă gândeam ;Ce păcat greu!

Nu ştiam că-i şi al meu,

Mă gândeam ;Ce cruce grea!

Nu ştiam că-i crucea mea.



Lângă foc cu Petru am stat

Slujnica când a strigat:



-Şi acesta-i dintre evrei,

L-am văzut, era cu ei.



-Taci, femeie, ce vorbeşti?

Nu-ţi dai seama că greşeşti,

De trei ori m-ai întrebat,

De trei ori răspuns ţi-am dat:

Nu-l cunosc pe acest bărbat!



Când cearta s-a domolit,

Ca şi Petru am auzit:

Al cocoşului cântat,

A lui Pertru lung oftat,

Plânsul lui amar şi greu,

Iartă-mă ,O Domnul meu.







Mă gândeam:Ce păcat greu!

Nu ştiam că-i şi al meu.

Mă gândeam : Ce cruce grea!

Nu ştiam că-i şi a mea.





Pe Pilat l-am auzit

Când mulţimi i-a vorbit,



-V-am primit, L-am judecat,

Îi găsesc nevinovat.

Nu-nţeleg de ce strigaţi,

Pentru ce Îl condamnaţi?

Omul nici o vină n-are

Eu îi dau eliberare.





Apă pe mâimi i-am turnat,

Să se spele de păcat.

Sângele ce s-o vărsa ,

Să nu cadă asupra sa.



Am strigat :Ce păcat greu!

Nu ştiam că-i şi al meu.

Am strigat: Ce cruce grea!

Nu ştiam că-i şi a mea.



Vai, ce crunt şi ce bizar

Un Sfânt lângă un tâlhar.

Cu mulţimea de popor

Am strigat şi eu în cor:

-Liber să fie tâlharul !

Pentru Sfânt cerem calvarul.



Mă gândeam: Ce păcat greu!

Nu ştiam că-i şi al meu.

Mă gândeam: Ce cruce grea!

Nu ştiam că-i şi a mea.





Priveam la ochii Tăi senini,

De lacrima milei plini,

Ţi-auzeam ades suspinul,

Dar nu-Ţi înţelegeam chinul.



Şi strigam:Ce păcat greu!

Nu ştiam că-i şi al meu.

Şi strigam:Ce cruce grea!

Nu ştiam că-i şi a mea.



Sus pe cruce răstignit

Cu ce milă m-ai privit,

Şoaptă dulce-n duhul meu:

-Ia darul lui Dumnezeu.



Nu mai strig: Ce păcat greu!

Acum ştiu că e al meu.

Nu mai strig:Ce cruce grea!

Acum ştiu că-i crucea mea.