Poezie Geneză (3)

Cuvantul ce mi L-ai trimis, m-a vindecat.

Mi-a dezrobit sufletu-mi, lanced de pacat.

Si m-a urcat pe stanca ce n-o puteam ajunge,

Improspatandu-ma cu apa care din Tine curge...



Cuvantul ce mi L-ai trimis, m-a mantuit,

Cand in adancul meu, Lumina Ta a stralucit.

De-atunci a mea nadejde e neanselatoare

Chiar daca tot alaturi, s-ar narui-n valtoare...



Cuvantul ce mi L-ai trimis, m-a innoit,

Faptura din ruine, prin El s-a rezidit.

Din firea-mi pangarita, din ciobu-mi de pamant,

Ai faurit un templu al Duhului Tau Sfant.



Cuvantul care mi-L trimiti, imi modeleaza,

Privirea, gandul, fapta, in ceea ce dureaza.

Mai mult ca mii de ere in lumea de tarana

Caci contopite-n Tine, eterne-au sa ramana.



Cuvantul care mi-L trimiti, e soapta de iubire

Ce-mi da imbolduri noaptea sa-Ti cant cu-nsufletire...

Iar in racoarea zilei din vis cand ma destept,

Din zvonul sterp de vorbe, Cuvantul Tau astept...