Poezie Venirea Lui este aproape.

E capăt de trăire

Și cel ce duce lipsă

De-a D-nului iubire

Trăește-apocalipsă



Păcatul se-nmulțește

Se-nalță pîn,la cer

Părintele bîrfește

Copilul nu-i sincer



Se zgudue pămîntul

Cum n-a mai fost nicicînd

În ape e mormîntul

Omorul este –n gînd



Sînt zile de pe urmă

Ce –n cartea sfîntă-s scrise

Se-ntoarce după turmă

Păstorul,căci promise



Se nărue puteri

Și împărații strigă:

,,Nu-i D-nul nicăeri,,

Da-n inimă au frică



Popor după popor

Se –nalță în picioare

Să caute un domn

Dar nu pe cel ce-i Mare



Ci unul pămîntesc

De-aici din rătăcire

Chiar dacă ei greșesc

Și merg spre nimicire



Unul ce nu e trist

E vesel e bogat

Să fie antihrist

Să-i ducă în păcat



În valea celor morți

Unde vor moșteni

Nimic căci toți sînt hoți

Și asta au iubit



Dar nu aceasta-i voia

Lui D-zeu cel sfînt

Ca omul în nevoe

Să stea mereu plîngînd



Ci azi cînnd vezi sfîrșitul

De-atîtea ori pe zi

Întreabă-l pe Preasfîntul

Mai poate-a te iubi



Mai poate e răspunsul

Căci Domn este-al dreptății

Nu-i nimeni azi ca Dînsul

Să –ți schimbe cursul vieții

Amin!