Poezie E mare har!

Să poţi să taci când totu-n jur vorbeşte,

Să poţi să rabzi când nedreptatea-i mare,

Să poţi s-aştepţi când totul se grăbeşte,

Să poţi să simţi o patimă ce doare,

E mare har!



Să poţi s-asculţi când totul e tăcere,

Să poţi să vezi prin neguri, răsăritul,

Să poţi să dai deplină mângâiere,

Să poţi să-ncepi, când întrevezi sfârşitul,

E mare har!



Să poţi să-ntinzi o mână în nevoi,

Să poţi s-ajuţi un suflet oropsit,

Să poţi să-mparţi bucata ta la doi,

Să poţi să ierţi pe cel ce te-a lovit,

E mare har!



Să poţi să speri când eşti în disperare,

Să poţi zâmbi când lacrima-i sub gene,

Să poţi să cânţi chiar de durerea-i mare,

Să poţi să scrii, spre laudă, catrene,

E mare har!



07/04/11, Barcelona