Poezie Club sau Adunare?

CLUB SAU ADUNARE?



Noi nu ne adunăm la club

Cu mese prinse în şurub,

Cu asistenţă distractivă

Şi-nfăţişare atractivă.



Aicea nu-i o încăpere

Unde venim s-avem părere

Despre evenimentele din lume:

Cutremure, războaie, ciume...



Şi nu venim s-avem taifas

Un sfert de oră sau un ceas

Acesta nu-i un loc în care

S-aducem plasa cu mâncare...



Şi nu venim să etalăm

Tot ce putem să cumpărăm

Cu banii gheaţă sau cu card

Pe renumitul bulevard.



În cluburi nu se dau mesaje

Despre stelare peisaje

Pentru politică şi sport

Partcipanţii fac efort.



Aceasta nu-i doar o clădire

Ci-i mediul pentru întrunire

Al tuturor ce-au înţeles

Pe Salvator; şi L-au ales.



Aici domneşte-o atmosferă

Sosită dintr-o altă sferă

Prezenţa Duhului Preasfânt

Dă revelaţii din Cuvânt.



Ne adunăm fiind convinşi

Că nu suntem de EU învinşi

Ci e a noastră biruinţa

De activăm, mereu, credinţa.



Intrând în sanctuar trăim

Un sentiment ceresc, sublim

Suntem pătrunşi de-un sfânt fior

Şi Tatălui Îi dăm onor.



Nu-i loc de modă; e altar

Unde venim s-aducem dar

Celui ce, zilnic, ne susţine

Şi pune leac peste suspine.



Nu-i loc aici de parodii

Ci de pioase melodii

Le intonăm cu exaltare

Că ştim c-alină stări precare.



Iar când mesajul se vesteşte

Atenţia la toţi ne creşte

Primim, Lumină, revelaţii

Nu zgura falselor relaţii.



Ne captivează un subiect

Tratat cu îndoit respect

De lucrătorul ce acceptă

Voinţa Tatălui – perfectă.



Culegem perle şi comori,

Nectarul sfintelor splendori

C-atunci sporeşte-ncredinţarea

Că vom avea în Rai intrarea.



Când zeci de voci rostesc „Amin!”

Simţim că harul e deplin

Şi tot serviciul de-nchinare

Zideşte fiinţa truditoare.



Nu-i vis şi nu e utopie

Tot ce-am dorit cu drag a scrie

Nu ne-adunăm pentru spectacol

Ci pentru rugă şi miracol.



Ne îndreptăm, apoi, spre casă

C-am mai trăit o zi aleasă

Când Ceru-ntreg şi-a revărsat

Programul lui înmiresmat.



gc/ 5 Aprilie, 2011