Poezie Povestirea tâlharului

Fost-am eu cândva voinic-

Mă ştiau din mare-n mic.

Căci fusesem vestit hoţ -

Dârdâiau în faţă toţi:

Dacă chiuiam în vânt,

Cădeau poteri la pământ.



Ieşeam ziua-n şleahul mare

Oprind lumea trecătoare

Şi luam nevestele,

Stricam domnişoarele,

Uşuram desăgile

Şi tăiam gâtlejele,

Tot cântam şi chefuiam

La răsplată nu gândeam...



Dar răspunsul a venit -

Pe o cruce-s ţintuit!

Patru cuie m-au străpuns

De mă ţin pe lemn împuns.

Ah, dureri durerile

Mi-au luat puterile,

Şângele îmi picură,

Ciocoii se bucură;

Mi se număr coastele

Şi muieri mă blestemă:

Oh, blestemuri cad pe mine,

De când eu am dus-o bine...

Mă pătrund la măduvă

Lacrime de văduvă;

Oasele-mi parcă se frâng,

Că orfani atâţea plâng;

Vinele se-ncheagă, rup -

Mă cheamă morţi ne-ntrerupt.



Văd, cum demonii în cor

Râd şi-aşteaptă ca să mor,

Să mă ia la sine-n iad

În păcate ca să ard.



Doamne, sunt aşa urât

Că spre Tine n-am nici gât!

Doamne, sunt aşa murdar,

N-am spre Tine ochi măcar...



Dar răsună calde şoapte:

Domnul nu este departe...



Iată-aud amicul meu

Osândit tot aşa greu

Cum rânjeşte cu şuvoi

De-un om răstignit cu noi:

Fuse-un înţelept rabuni

Vestit pentru fapte bune,

Făptuind cei drept pe lume

Pizmuit de hoţi cu nume

Şi urât de cei avuţi

C-a salvat din moarte mulţi,

Omorât de popi şi vraci

Că-a scos boli şi gonea draci,

Ţintuit de cărturari

Că i-a arătat murdari...



Iar acum fărtatul meu

Îl scuipa şi el cu rău.



Deci i-am spus:”Să ai ruşine,

El nu-i tu, şi nu-i ca mine:

Noi pedeapsa-am meritat-o

C-am curvit o viaţă toată

Dând cu noapte în lumină...

Iară El e fără vină!”



Auzii şoapte-n lumine:

Domnul e-aici lângă tine!



„El e—că doar El e sfânt

Între cer şi-ntre pământ!”

„Doamne - am zis,- nu mă uita

Când îi fi în Ţara Ta!”

El îmi spuse cu clar grai

Ca-azi mă va lua în rai

Înspre Tatăl a strigat

Şi din lume a plecat...



...Eu... în rai? Va fi aşa?

Inima îmi spune:”Da!!!”

Inimă, nu cred... nu vezi?

Inima îmi strigă:” Crezi!!!”

Inimă, nu pot... mă tem!

Ea îmi strigă:”Eu te chem!!!”



Am privit: demoni-n rând

Fug din faţa mea urlând,

Iară cerul luminat

În ochi mi s-a-nseninat

Şi o poartă s-a deschis

Care duce-n Paradis!

Am privit la lumea rea,

Că-nsfârşit eu scap de ea...

Liber apoi am zâmbit

Plecai capul şi-am murit.