Poezie Pe drumul crucii...

Pe drumul presărat de flori

Soseşte încetişor cerescul Miel

Şi blând coboară spre tăiere

Ca să ne-aducă mângâiere



Aclamat şi onorat de rea mulţime

Bine-ai venit fiule lui David

Se auzea în strigăt de chimvale

Şi-n susur blând se zdruncina abisul



Cu fiecare pas ce se-ndrepta

Spre greul drum al crucii

Acolo unde urmai să bei paharul

De dragul meu, iubite mire.



Şi-naintând agale pe finic

Şi peste haine presurate

Mai zbuciumat şi frânt

În suflet de durere



Căci nici măcar în astă zi din urmă

În care ai fi putut găsi tu pacea

Nu ai ştiut s-apuci momentul

Şi-acum totul este hotarat



Înainte este moarte şi durere

Înainte este locul răstignirii

Înainte cu pas domol

Apare locul agoniei şi-al durerii



Apoi ieşind afară din cetate

Tu te-ai rugat în bocet

Pentru cetatea blestemată

Stropită cu sange de profeţi.



Dar iată că timpul e aproape

Şi ceasul cel din urmă

Triumfător se-arată

Spre a porni triumfător 'nainte.



E ceasul cel din urmă

Când Iuda cel viclean

Se-apropie cu teamă

Să îl sărute pe stăpan.



Cu un sărut tu vinzi pe Domnul?

Atâta valorez eu pentru tine?

Se şi citea deruta şi durerea

Dar totul era nebun şi fără de sens



În noaptea cea nebună

În noaptea-ntunecată

În noaptea agoniei

În noaptea biruinţei.



Cu săbii şi ciomege

Venitau să îl lege

Pe cel mai blând din fire

Să-l ducă spre-osândire.



Legat şi-nconjurat de oştii

Târăt şi defăimat

Este condus la marii preoţi

Spre a-i sortii verdictul!



Dar ce verdict? Ce osândire

Când totul este doar o plănuire

A tatălui din cer plămăduire

Spre a aduce sfânta mântuire.



Dar ei cuprinşi de neagră răutate

Îl condmnară pe stăpanul vieţii

Nu pentru vreo nelegiuire

Ci prin complot şi falsă mărturie.



O întrebare să îţi spun:

Grăise cu emoţie preotul suprem

Eşti tu sau nu eşti Dumnezeu?

Cu o tărie şi putere: Da sunt!



Blasfemie, blasfemeie, uhhhhhh

Ce nevoie mai avem de martori

Când azi, aici ce blasfemie

La moarte, la moarte strigă toţi.



Dar drumul suferinţei acuma începu

De la Caifa la Pilat

Ce-aşa uşor de Domnul Sfânt

Pe mâini în apă s-a spălat.



Eu îmi sunt nevinovat

Dar de voiţi să-L răstigniţi

Să vi se împlinească voia:

Să fie răstignit, să fie răstignit!



Mulţimea crudă şi orbită

De întunericul cel gros, satanic

Striga în disperare şi cu ură:

Să fie răstignit, să fie răstignit!



Iar eu cel mai josnic

Şi mai de nimic lepros

Strigam în gura mare:

Să fie răstignit, să fie răstignit!



Cu crucea în spate

Şi cu-a sa coroană împodobită

Urca sus pe Golgota

Mielul cel sfânt şi-ascultător Isus.



În urma lui şuvoi de sânge şi durere

Se presăra printre nisip şi pietre

Şi bocet şi durere lăsa în urmai

Printre femei şi cunoscuţi



Deşi cuprins de grea durere

Şi apăsat de crucea grea Isus spuse:

Nu mă plangeţi pe mine

Ci plângeţi-vă pe voi şi copiii voştrii!



În solemnitate şi cu o plăcere

De nedescris înainta stăpânul vieţii

Sprea a împlinii tot ce e scris

Şi a aduce iertare petru cei ce fu proscrişi.



Ajuns pe dealul căpăţânii

Trudit şi-mpovarat de drumul greu

Este întins pe lemnul blestemat

Spre a-mplini destinul cel curat.



Şi-ncet condus de o satanică placere

Şi c-o sclipire rea, eu îmi ridic ciocanul

Şi-L pironesc într-o mână şi-n alta

Şi-apoi cu sete în picioare.



Privesc cum sângele şuvoi se duce

Privesc cum viaţa sa uşor îi curge

Şi tot privindu-L însetat de sânge

M-apasă un foc ce sufletul îmi frânge.



Când văd privirea-i blândă

Şi sufletu-i atât de pur

Mă întreb pentru ce atâta suferinţă?

Pentru ce atâta răbdare şi credinţă?



De unde aşa mare iubire?

De unde atâta-ngăduinţă?

O, tu nu eşti un om

Ci eşti cu-adevărat chiar Dumnezeu!



Inima străpunsă de durere

Strapunge întunericul cel gros şi-nceţoşat

Şi-acum privesc şi înţeleg

De ce pe mine m-ai răbdat.



Şi-apoi: Mi-e sete, vreau să beau...

Domane iartă-i căci nu ştiu ce fac!

În mâinile tale îmi încredinţez Duhul

Doamne Dumnezeul meu!



Tăcere, o sfântă tăcere

Încetişor şi întuneric beznă

În zori de zi de-asupra se abate

Deoarece Cel ce era nu mai este!



În chiot şi dans satanic

A sburdat vrajmaşul

Şi-apoi un ţipăt în adânc s-a auzit

Căci Domnul vieţii pe el l-a biruit.



Unde îti este boldul moarte

Unde îti este biruinţa groapă?

Iată că El este viu pentru vecie

Şi este cel ce stă să vie...



Deci de-L iubeşti şi preţuieşti

Asteaptă-L în ascultare şi veghere

Căci iată El stă pe nori să vie

Să-şi ea logodnica la sine!