Poezie Cuvinte (1)

Răsunătoarele cuvinte

Ca fulgii se învârtejesc

Vrând să aprindă simţăminte

În cuget rece şi firesc.



În frumuseţe de uzoare,

Irepetabilul de stea

Cad înspre vremea viitoare

Idoli solemni de-a se-nălţa.



Cu-nţepăturile de gheaţă

Cată să-nvie un răspuns

În care-o jertfă-ar da din viaţă

Vre-un suflet cât mai nepătruns.



Şi, culegând entuziasme,

Sculptate-n pietre ca şi flori,

Cu importanţă de fantasme

Domnesc peste ascultători.



Mulţimi de-auzuri se încântă

De spusul lor oficial

Şi gloatele şi le împlântă

Ca pe sloganul principal.



Dar apoi vin cuvinte alte

S-astupe-un învechit decor

Cum risipesc frunzele moarte

Culori defuncte de pe zbor.



Şi în ninsori necontenite

Dorindu-se un glas etern

Cuvintele pe-alte cuvinte

Monumentale se aştern...



Dar s-auzi o slovă vie

Din inimă ce-a înflorit

De s-a-nălţat ca ciocârlie

Peste frumosul împietrit.



Nu-şi cere-o analiză cultă

Din calculările fireşti:

Căci doar cu inima s-ascultă

Cu inima dacă vorbeşti.