Poezie În Ghetsimani...

În Ghetsimani cântau

privighetori

Şi respira

grădina-n primăvară,

Dar se întinse bezna

peste zori

Şi Dumnezeu

ne trebuia

să moară !



Atâta dor

curgea din ciripit ,

Atâta dragoste

ar năzui să poarte

De noaptea înţeleaptă

s-a mâhnit

Că oamenii

sunt însetaţi

de moarte .



Căci ei veneau

cu botul ţuguiat

În Dragoste

cuţit să îl împlânte

Când Dumnezeu

gemea însingurat

De toate

ce-ar putea

să se întâmple...



În Ghetsimani

plângeau

privighetori ,

Iar noaptea nu-ndrăznea

cântarea-a stinge ...

Şi două mii de ani

tot picur zori

Curaţi şi vii

ca picături de sânge .