Poezie Tot cu braţele întinse...

TOT CU BRAŢELE ÎNTINSE...



Tot cu braţele întinse

Te vedem, O, Mire drag

Suflete de Tine-atinse

N-au, nicicând, speranţe stinse

Nici nu tremură sub steag.



Îţi gustăm îmbrăţişarea

Ce ne-o dai cu-n gest divin

Şi-atunci toată întristarea

Ce ne-a dat-o încercarea

Se transformă în alin.



Prieten eşti ce nu dispare

Când ne copleşesc urgii

Cu-n surâs plin de candoare

Pui balsam pe ce ne doare

Şi ne dai noi energii.



Îţi cunoaştem misiunea:

Ne-nsoţeşti la orice pas

Iar când moartă-i pasiunea,

Consternaţi, vedem minunea

Şi ne spui: „Eu nu vă las!”



Nu ne laşi atraşi de unde

Ce ne-ar duce în neant

Ne putem în Tine-ascunde

De-ar veni necaz de-oriunde.

Harul Tău e penetrant.



Zilnic netezeşti traseul

Stabilit de Creator

Nu ne poate-nvinge eul

Ştim că vom primi trofeul

Şi-om ajunge la IZVOR.



Tot cu braţele întinse

Te vedem, O, Mire drag

Suflete de Tine-atinse

N-au, nicicând, speranţe stinse

Nici nu tremură sub steag.



gc/ 4 Aprilie, 2011