Poezie Salvându-mă, Doamne!...

Salvându-mă, Doamnne!...



Salvându-mă, Doamne din hăul

Misterului de-ntunecime

Unde m-aflam în adâncime

Şi patronat eram de răul,

Făcându-şi lucrarea prin mine,

Departe eram, ţinut de Tine!



Prin harul sfânt, m-ai căutat

Şi mai aflat stând în genune

Gemând şi nimic a putea spune;

Pe braţe m-ai luat şi purtat

Ca şi-un păstor oaia rănită,

Alături de turma-Ţi păzită!



Salvându-mă, astfel din lumea

Cea sub blestem şi-n rătăcire,

Prin scumpa Ta neprihănire

A Jertfei sfinte ce-o numea

Îndreptăţirea prin credinţă,

Lupta-mi o duci spre biruinţă!



Condus mă las de Duhul Sfânt

Spre-mbogăţirea zi de zi,

A caracterului pe plac a-Ţi fi,

La transformarea cu avânt

După al Tău chip şi-asemănare,

Prin Dragostea cea salvatoare!



Flavius Laurian Duverna

10 septembrie 2012