Poezie Nu religia...

NU RELIGIA...



Nu religia mă creşte ca să fiu asigurat

Cu privire la viaţa ce Părintele mi-a dat

Ci Lumina care vine din cereştile pridvoare

Îmi dezvoltă caracterul şi mă-ndrumă pe cărare

Ca să pot rămâne ferm pe parcursul pribegiei,

Ca să nu mă prindă-n laţ starea grea a letargiei.



Nu religia îmi spune s-aduc jertfa la altar

Ca să fie acceptată de Stăpânul ce dă har

Ci exemplul oferit de Mesia când L-au dus

Ca să fie judecat iar apoi pe cruce pus

Mă îndeamnă să îi dau viaţa mea în întregime

Şi să ’nalţ spre Rai trăiri îmbrăcate-n prospeţime.



Nu-n religie găsesc satisfacţii ce durează

(Pe ea starea sufletească nu o prea interesează)

Doar relaţia curată ce o am cu Creatorul

Îmi aduce împlinire şi-mi croieşte viitorul

Sunt pe piscuri de lumină când revarsă revelaţii

Când mă duce El cu gândul prin eterne constelaţii.



Nu religia mă-nvaţă să întorc obrazul care

A fost aspru pălmuit de o palmă trădătoare

Doar principiul enunţat de Hristos, fiind pe munte,

Mă îndeamnă să încerc, spre duşman, să fac o punte

Conectat fiind cu El – Fiul jertfelor supreme

Pot oricând să biruiesc complicatele probleme.



Nu religia îmi poartă dorul spre eternitate

Ci încrederea deplină în divina Trinitate

Ea mă ‘nalță din ruine când se prăbușesc în mine

O speranță, un avânt și-o dorință spre mai bine

O-ntrețin doar cu bucate din cereștile hambare

Ca să pot să fac prin Rai relaxanta mea plimbare.



Fă-mă Tată să-nţeleg situaţiile grele

Căci religia nu poate şterge lacrimile mele

De-ar veni spre mine valuri gata, gata să mă-nghită

De la Tine aş primi o putere-ntinerită

Doar în Tine pot găsi energia necesară

Să călătoresc spre Ţara unde-n veci e primăvară.



gc/ 28 Martie, 2011