Poezie Minunea nu salvează doar Isus...

Peste întreg pămînt azi se declară şi răsună următoarea veste

Sînt oameni ce mărturisesc, se laudă şi spun,

Că pot face minuni, mulţi sînt convinşi c-anume aceasta este

O demonstrare a faptului că sînt adevăraţi creştini



Din cauza aceasta azi pe arena lumii

Au apărut mulţi pastori renumiţi ,deosebiţi şi unşi,

Ei se prezintă ca fiind mijlocitori, deţin putere supranaturală

Dar zi de zi tot mai puţin vorbesc ei de Isus



Tu însă ia aminte omule ce dupa semne si miracole alergi

Ce spune Biblia cu privire la aceasta,

Caci cînd vei fi tu prezentat în faţa lui Isus

Nu va conta ce oamenii au spus,ci faptul,



Ce e descris în Evanghelia lui Ioan, ş-anume,

Isus a spus : “ Eu sînt Păstorul cel bun,

Şi Îmi cunosc oile Mele,

Iar ele Mă cunosc pe Mine

În tot ascultă glasul Meu

Eu le cunosc şi ele vin doar după Mine”



Şi – acuma spune – mi ce folos dacă vei fi tu vindecat

Eliberat de demoni ,curaţit şi chiar moral spălat

De-ţi pui tu –ncrederea doar în aceste lucruri

Vei fi nefericit şi pot să-ţi dau răspuns de ce,



Fiindcă mîntuirea sufletului în primul rînd contează

Decît a trupului o vindecare pe un timp,

Căci ce e 90 de ani ai omului pe lîngă veşnicie,

S-au ce e viaţa ta de pe pămînt pe lînga infinit



Să ştii că înaintea lui Isus vor sta deaceia

Ce î-I vor spune “ Doamne,Doamne aşa de multe am făcut ,

Am vindecat,.am scos afară dracii,am înviat chiar oameni ! “

Însă Isus va spune :”Plecaţi ,căci niciodată nu V-am cunoscut “



Gîndeştete te rog ce-I vei propune

Deoarece atunci va trebui să dai tu un răspuns,

De ce te-ai încrezut mai mult tu în minuni şi semne

Dar nu ai căutat în viaţă Faţa lui Isus



De ce în loc tu să alergi la Domnul

Ai alergat la oameni căutînd răspuns,

Ţi-au stat la dispoziţie şi rugăciunea şi Cuvîntul

Însă te-ai alinat prin semne şi minuni



“O, lume! De ce tu eşti aşa naivă

Întotdeauna te avînţi la ceia ce izbeşte ochii şi alergi,

Nu spre Acel ce î-ţi promite mîntuirea ,veşnicia , raiul, nemurirea,

Ci eşti mînată tu mereu de fire, flămîndă întruna după pămînteşti plăceri”



Oare nu ştii că firea nu va moşteni cu duhul

Că-ci de te-ncrezi în lucruri ce se văd

Nu po-ţi să moşteneşti tu împeună cu aceia

Ce prin credinţă au nădejde şi-n Domnul se încred



În minte ei sădesc mereu Cuvîntul

În inimă sînt sfinţi, curaţi, neprihăniţi

În vorbă fermi şi curajoşi mărturisesc pe Domnul,

Cu faptă nu mai săvîrşesc deloc păcat



Aşa creştini nici nu se laudă şi niciodată nu se-ngîmfă

Nu sună ei cu trîmbiţa în faţa sa

De vindecă s-au scot afară dracii ei din oameni

Î-i spun doar: ”Crede-n Domnul căci El Te-a vindecat”



Căci ei nu caută folosul său nici slavă

Ei de Hristos în ascultare doar trăiesc

Căci nu minunea demonstrează mîntuirea,

Ci cel ce-n toate Domnului Isus este supus.