Poezie Tie Doamne

Tie Doamne



Cand se arata luna si eu nu mai am stare,

Sa urc pe trepte-n sus si sa cer ajutor,

In fata Ta ma-nchin Isuse scump si mare,

Sa-Ti spun tot ce m-apasa in sufletu-mi cu dor.



Cand trec in graba altii si urca inspre Tine

Si jertfa au curata sa o puna pe altar,

In fata Ta ma-nchin si stau cu umilinta,

Dorind sa ma primesti la tron prin sfantul har.



Cand nu mai vad lumina sa ma mai urc pe munte,

Cu mainile-agatate de colturi ce-s pe cale,

In fata Ta ma-nchin si eu trecand prin multe,

Ca sa ajung acolo grabind pe-a Ta carare.



Cand se asterne praful si nu deschid Cuvantul,

Ce ma tinea-n putere si-mi dadea sfaturi bune,

In fata Ta ma-nchin si cer umil iertare,

Dorind sa ma intorc cu ochii de la lume.



Cand nu voi mai vedea a Tale urme-n vale

Pe unde sa pasesc in suferinta mea,

In fata Ta ma-nchin si-atunci cu adorare,

Cu lacrimi ca sa spun- Te rog nu ma lasa.



Cand se arata slava ce vine-n jurul Tau,

Si eu pierdut departe ma vad nevrednic mare,

In fata Ta doresc s-ajung atat de-aproape,

De cei ce Te-nconjoara, de ingerii din zare.



Cand toate s-or gata si scris va fi pe cer,

Ca s-a sfarsit destinul ce ne-a fost harazit,

In fata Ta as vrea sa nu ma simt stingher

Cu miile de oameni ce jos ei Te-au slujit.



Cand vei intinde mana spre noi cu judecata

Ca sa ne dai verdictul atat de asteptat,

In fata Ta as sta, cu fruntea ridicata,

Si-ncrezator in Isus ce viata mi-a salvat,



Doresc si eu acuma sa spun in fata Ta,

Sa ma ajuti sa tin cararea ce ma duce,

Spre Tine scumpe mire si spre locasul Tau,

Cu drag sa o urmez, privind mereu la cruce.



Amin