Poezie Isus m-a izbavit

ISUS M-A IZBAVIT





*****

Mă zbăteam furibundă în mreaja celui rău,

Disperată ca tine, fără de Dumnezeu.

Eram de plâns, în mizerie mă bălăceam,

Mă scufundam în noroi, în tot ce făceam.



Moartea râdea de-al meu zbucium amar,

Zburau zilele vieţii mele, toate, în zadar.

Clipele-mi erau amăgire şi deşertăciune,

Fără împliniri şi amarnică amărăciune.



O, Doamne! zilele mele, ce negre erau!

Mi-amintesc! Păcatele mele moarte cereau.

Lucrau fărădelegea, nestânjenite.

Cugetul şi mintea mi-erau păienjenite,



Nu vreau să uit, că Isus a suferit crucea,

Pentru mine-a pătimit ura şi ruşinea,

Să am parte, de-a mântuirii bucurie.

Sângele scurs stă vieţii mele mărturie.



Nu vreau să uit acel ceas minunat…!

Când stâlpii nelegiuirii, s-au clătinat.

Din veşnicii o mână mi-a dat ajutor,

M-a scos din focul iadului înfiorător.



Am văzut-o străpunsă de-a mele păcate,

Dar ea m-a îmbrăţişat cu dragoste aparte.

Şi am aflat cum preţul vieţii Lui divine,

La cruce a pătimit şi a murit pentru mine...



Isus mi-a întins mâna cu nespusă iubire,

M-a smuls din nămolul de cruntă amăgire.

Din întunecata noapte neagră, adâncă,

M-a săltat cu mână tare, pe stâncă,



Bunătatea Lui n-o voi uita niciodată,

Nici jertfa în care au fost, eu, iertată.

A plătit la cruce păcatul meu, El, Isus,

Şi tot El mă poartă pe braţe-n cer sus.



Mi-a spălat păcatul, în al iubirii har,

Mi-a dat fără plată, mântuirea în dar…

Sufletu-mi mângâie, cu-a Sale raze de soare,

Mi-a dat veşmânt nou, ţesut din îndurare.



Pe calea-ngustă merg pătrunsă de bucurie,

Oricât de dureros şi oricât de greu ar fi să fie.

În urma Lui spre înălţimi cu dor m-avânt,

Să pot atinge sfinţenia cerută unui Sfânt.



Amin!