Poezie Vremuri tulburi de la urmă.

Sunt vremuri tulburi,de la urmă,

Când necredința ia mare avânt,

Când casele de rugăciune se dezbină,

Și cel ce-a fost odată,nu mai este sfânt.



E frământare,neânțelegere-n familii,

Divorțul e la culme,pe podium a urcat,

Se-mpart copii,și bunuri,strânse cu trudă,

Vrăjmașul e la lucru,are de câștigat.



E ură pretutindeni,chiar și în adunare,

Vrăjmașul nu se lasă,e leu înfuriat,

El vine să înghită,să sfâșie pe-aceia,

Ce au primit pe Isus,ca Domnu șî Împărat.



De-aceea cu credință,să ne plecăm genunchii,

Să stăm în rugăciune,în post și privegheri,

Cu candela aprinsă,și gata de plecare,

Când trâmbița suna-va,v-om fi răpiți la cer.



Treziți-vă,din somnul nepăsării,

Voi ce-amânați chemarea,azi veniți,

Căci mâine nu e ziua voastră,

Acum este momentul,azi să vă pocăiți.

Amin