Poezie Pocainta pocaitilor 2

Pocainta pocaitilor

De Octavian Sarb



E oare, azi, inima ta

Cuprinsa de un dor nespus?

Gandindu-te la jertfa Sa,

Vrei sa traiesti umil, supus?



E, oare-acum, cugetul tau

Curat, in faptul zilei?

Lasandu-te de tot ce-i rau

Sfintesti pe Domnul milei?



E-ntotdeauna mana ta

Spre ceruri ridicata?

Primind de Sus puterea Sa

O tii, mereu, curata?



Privesc spre tine cei din jur

Uimiti de frumusetea

Ce o emani atat de pur

Cunoscu-ti, ei, nobletea?



De nu ai aceste lucruri

Pe chip, in inima, in gand,

Ori, de sunt doar simple trucuri

In Iad petrece-vei plangand!



Isus muri in locul tau

Ca sfant sa fii de-acuma

El a sfarsit cu tot ce-i rau,

Cu ura si minciuna.



Striga acum! pentru-ajutor

Recunoscandu-ti vina,

Ca n-ai avut Mantuitor,

Ci-n idoli ti-ai pus stima.



Ca eul tau l-ai primenit

Pe paganesti altare,

Un suflet gol ai devenit,

Dar, astazi ceri iertare.



El e credincios si bun,

Cuvantul nu S-il schimba,

Ce-a spus atunci, e si acum,

Scapa-te-a de osanda.



Vei straluci la dreapta Lui,

Dar, pan’ atunci, rabdare,

Caci, astazi, turma Mielului

Printre lupi, pasunea-si are.



Oradea 25 Mar. 2011