Poezie Moartea ce dă viaţă!

Pe drumul care duce la Golgota ,in sus,

Prin mijlocul mulţimii trecea Hristos Isus.

Purta pe cap cununa de spini şi mărăcini,

Era scuipat de oameni, pierdut printre străini.



Pe dealul Căpăţânii trei cruci s-au ridicat.

Trei vieţi vor fi curmate. Aşa s-a judecat.

Sunt doi tâlhari de seamă dar, unu-i Blândul Miel,

E Regele Iubirii, Hristos Emanuel!



L-au ţintuit pe cruce şi L-au batjocorit,

Când se stingea de sete, ei nu L-au auzit,

Însă iubirea Lui imensă şi curată

L-au îndemnat să strige:"O iartă-i, iartă-i Tată!"



Când Duhul nemuririi la cer s-a ridicat

Lumina s-a ascuns, pământul s-a mişcat:

"Cum? Regele Iubirii să moară răstignit?

El ce-i iubea pe oameni cu-n dor nemărginit?"



Isus s-a stins pe cruce în locul tău şi-al meu,

A suferit calvarul, El, Fiu de Dumnezeu!

Prin sângele ce-a curs păcatul ne-a spălat,

Prin învierea Sa, El viaţă-n dar ne-a dat!



Venim acum la cruce, o Mielule Divin,

Venim cu viaţa noastră doar Ţie să-Ţi slujim!

Îţi multumim Isuse că nu ne-ai judecat

Când noi Te-am dat la moarte,Tu viaţa ne-ai salvat!



Vulcan-Mary