Poezie Nostalgie (1)

Pe parcursul vieţii, tot înaintînd

Omul tot aleargă şi din greu muncind

Uneori oprindu-se ,obosit în cale

Se gîndeşte-ntruna la o întrebare:



“ Care este rostul vieţuirii mele

Tot alerg, mă chinui, străduiesc mereu

Dar de mic,din zilele copilăriei mele

Mă gîndesc există oare Dumnezeu?”



Mi-aduc aminte că demult pe cînd eram un puşti micuţ de tot

Mă învăţau părinţii să fiu ascultător ,frumos ca sa mă port

Iar mama deseori pe înserate

Stătea-n genunchi şi urmărind-o de la spate

Am observat că se apleca şi tot spunea ea ceva

Cu cine-o fi vorbind gîndeam în mintea mea



Atunci eu de la mama am aflat că este cineva

Ce-n ceruri sus îşi are locuinţa

De toţi El are grijă puiule şi-i bine

Să-nveţi şi tu o simplă rugaciune



Mă sfătuia în felul următor

Repetă după mine puişor



“Înger,îngeraşul meu

Roagăte lui Dumnezeu

Crucea s-mă păzească

Îngeraşul s-mă trezeacă”



Cred c-atunci am început să cred

Că există Domnul Dumnezeu

Dar crescînd mai mare, alergînd pe cale

Eu am observat în jurul meu,la oameni



Că mai important e altceva ş-anume

Să înbogăţeşti ,să-ţi faci un nume

Casă, bani ,progres şi faimă

Iată scopul vieţuirii tale



Nu te mai gîndi şi chinui întruna

Ia din viaţă tot ce poţi acum

Unde prin păcat ,prin furt şi prin minciună

Toţi doar fac aşa, de ce tu nu?



Şi un timp supus, leam urmat eu sfatul

Îndrăgind negreaţa, prostia şi păcatul

Dar cu cît mai mult mă afundam în beznă

Sufletul se chinuia şi nu putea-nţelege



De ce n-am parte eu de fericire

De pace, linişte ,dagoste, iubire

Doar fac ca toţi,trăiesc în rînd cu lumea

De ce-s nemulţumit,de ce sînt gol întruna



Dar într-o zi primit-am un cadou

Pe cînd la drum mă pregătea măicuţa

Fără să ştiu în traistă pe ascuns

Mi-a pus o carte, tremurînd mînuţa



Mi-a scris :”Te rog tu copilaşul meu

Cînd vei găsi această carte sfîntă ,minunată

Să o deschizi şi să citeşti atent

Despre Acela ce ţi-a dat viaţă fără plată



Aşa mi-a fost descoperit şi mie

Despre Cereasca Împărăţie

Şi am aflat că este Dumnezeu

Ce pedepseşte ce-i corupt şi rău



Că dă viaţă celora ce-L află

Pe Fiul Său pe cruce răstignit

Isus Hristos Coroana vieţuirii

El Cel preasfînt, curat, neprihanit



A fost bătut,scuipat şi-a suferit

Batjocură, ocară şi pedeapsă pe nedrept

El pîn-la moarte a rămas smerit

Ţi-a dat o şansă să devii tu drept



Lăsînd viaţa ta cumlită şi de păcat murdară

Să vii la El ,la Cel ce moarte-a biruit

Isus, El este Calea, Adevarul şi Viaţa

Ce ţi-o propune să fii fericit



Venind la El prin ultima-ţi suflare

Vei înţelege că deaja-i murit

Cei vei propune tu în schimb pe raiul

Ce din vechimi el fosta pregatit



Ce-i vei răspunde tu de zilele trăite

În gol, destrăbalare şi plăceri

Vei sta încremenit naintea lui de frică

Şi vei dori atunci să-I ceri



Doar un răstimp de ma-şi întoarce pe pămînt, O Doamne

A-şi crede-n Tine şi aşi fi smerit

A-şi spune tuturor de Tine Doamne

Cît de molos Tu eşti , neprihanit şi sfînt







Tu n-ai nimic deaface cu păcatul

Şi tot ce-i rău tu verşi din gura Ta

Dar î-i asculţi pe-acei ce î-Ţi urmează sfatul

Le ţii Tu viaţa-ntruna în mîna Ta



Ai milă şi de mine O Isuse

Ce-aceste versuri de la tine le-am primit

Să pot atinge inimile frînte

Ca să Te afle Domnul meu iubit



Nu vreau nici fală, nici uimire

Din partea celora ce chiar citesc acum

Ci vreau O Scumpul Meu Isus ca fericirea

Ce am aflato-n Tine s-o transmit



Acelora ce ca şi mine odinioară

Se rătăcesc pe drumul larg şi greu

Acelora ce le-ai creat cu mîna Ta Parinte

Mai dăle-o şansă , să se întoarcă de pe drumul rău



Să se oprească de la calea rea Stăpîne

Căci nu pentru aceasta Le-ai creat

Ai milă de noi toţi O Doamne Sfinte

Căci Tu eşti Domnul Dumnezeu adevărat.