Poezie O lacrimă de sînge

Adie vîntul printre ramuri

Purtînd mirozna florilor de cîmp

Iar stelele sclipesc ca nişte valuri

Prin oceanele de necuprins



Un fir de iarbă ce agale

Se clatină de ici-cole

Privea spre cer cum luna mare

Se leagănă încet, încet



Privea în jos ca martor viu

Un om ce pasul său grăbind

C-o pungă mare ncinsă-n brîu

Călăuzea un grup de inşi



Un altul sta plecat pe-o piatră

Cu faţa-ntinsă la pămînt

Se văicăra spunînd : ” O Tată

Te rog fereştemă de chin”



Din ochii Lui ca o schînteie

O lacrimă căzu sclipind

Rostogolindu-se în grabă

Se prefecu în sînge sfînt



Cel grabnic se-avînta nainte

Mărea tot pasul şi privea

Ori unde-i Cel ce face bine

Ori unde-i Cel ce-l învăţa



Zărindu-L printre pomi i-a alergat în cale

Strigă : “O Rabi”, Învăţătorule, Isus

Apropiindu-se îl cuprinse tare

Î-l sărută pe faţa Lui ce-a plîns



Aşa a fost trădat Isus de-acela

Pe care la-mbrăcat şi la hrănit

Treiezeci de arginţi aceasta i-a fost plata

Pentru sărutul lui mişel şi înnegrit



Probabil tu gîndeşti acum : “Ah Doamne”

Ce hoţ, tîlhar e Iuda , parazit

Netrebniciul ce fără milă şi sfială

A dus la culme pasul s-ău cumplit



Corect ar fi să cibzuieşti şi tu acuma

Ce diferenţă este între tine şi Iuda

Ce pentru cîţiva bani de argint

Să-L vîndă pe Isus Hristos, Mesia



Eşti diferit de vînzătorul doar în caz

Cînd crucea ta ţi-o duci tu cu necaz

Poruncile le împlineşti cu frică şi smerire

Căci doar aşa tu vei ajunge în nemurire



Acesta a fost cazul din grădină

Ce sta pustie, singuratică în vînt

În ea o lacrimă ca o schînteie

Se prefecu în sînge sfînt.