Poezie O, Doamne, ce frumos!...

O, Doamne, ce frumos!…



O, Doamne ce frumos e cerul

Când seara-i presărat cu stele!

Aş vrea ca să-i citesc misterul,

Din taina ascunsă, minţii mele.



Şi-acolo-n depărtările albastre

Să fiu aş vrea căt mai aproape,

Plutind în spaţii, printre astre

Şi printre sorii făr' de noapte.



Gustând din viaţa cea sublimă

Prin cercul altor lumi...cereşti,

Să văd cum fiinţa mea infimă

Se plimbă-n zbor, fără caleşti.



Să simt că Doamne m-ai iubit

Prin Fiul Tău cel scump, Isus,

Când sus la Calvar,…răstignit,

Umil, ca Jertfă sacră S-a adus.



Din Golgota-a pornit sa curgă

Izvor de sânge...-ntru salvare,

Ca peste veacuri el să-ajungă

Să-I pot fi-un rod în ascultare.



Şi-ncorporat,...în rândul celor

Ce vor cunoaşte mari minuni,

Să-mi împlinesc nespusul dor

Că-n Jertfa Sfântă, ne aduni!



Spre gloria-Ţi, ce ne-ai creat

Să-Ţi reflectăm prin caracter,

Să-Ţ dăm mărire...neîncetat

Slavă şi cinste-n scumpul cer!



Flavius Laurian Duverna

30 martie 2011