Poezie Ivirea Aurorei

Vine-o zi,

Poate cea de maine chiar,

Cand alinator un glas

Imi va striga:

"Suie-te aici..."



Pana atunci frang si-mi arunc

painea mea pe ape.

Pana atunci arunc in mare,

Mreaja in aceeasi parte.

Pana atunci, cu talpile zdrelite,

Urc crucea mea la Cruce.

Pana atunci va licari nestinsa

Lumina mea in intuneric.

Pana atunci se vor prelinge in burduf,

Lacrimile mele, una cate una.

Pana atunci astept la metereze

Ivirea Aurorei.



Atunci, de crucea mea scapat,

Cu ultimile lacrimi in ochii plini de dor,

Voi regasi nerisipita

Painea de pe ape.

Si-n fata rugului aprins,

Lasa-voi pestii ce i-am prins.



26 Decembrie 1984