Poezie Păcatul ne pândeşte....

Păcatul ne pândeşte la fiecare pas...

Ia forme-armonioase şi glas melodios,

Ne-mbie mişeleşte când suntem în necaz

Cu vorbe iscusite ne trage tot mai jos.



Păcatul e mândria ce iţi cuprinde firea

Când inima ţi-e plină de ''eul" tău semeţ

Şi nu te-opreşti o clipă ca să întinzi o mână

Când întâlneşti pe cale un obosit drumeţ.



Păcatul este pofta ce ochii o stârnesc

Şi-ţi răscoleşte toată fiinţa răvăşită,

Te-ademeneşte tandru cu false frumuseţi

Şi-apoi rămâi mai singur, cu inima zdrobită.



Păcatul este mâna ce s-a întins să ia

Din munca celui care o viaţă a trudit,

Păcatul se-oglindeşte în gestul mincinos

Lăsând inima rece şi sufletul robit.



Păcatul e mânia ce-ţi tulbură privirea

Şi iţi ridică pumnul mai aprig încleştat.

Păcatu-i nepăsarea ce zi de zi sporeşte

Când ţi-ai pierdut menirea şi scopul ţi-ai uitat.



Păcatul e minciuna ce limba o stârneşte

Şi bârfa ce o-ncinge cu false adorări,

Păcatul este ura ce inima-ţi cuprinde

Când ai greşit şi fraţii te ceartă prin mustrări.



Păcatul ne pândeşte la fiecare pas.

Dar noi avem în ceruri un Tată iubitor

Ce ne-ntăreşte paşii când ne simţim prea slabi

Şi ne-a trimis Pecete pe Fiul Salvator!



Vulcan-mary