Poezie Noapte

Tiptil, pătrunde luna pe cărare

Să lumineze peste norul nopţii gros,

Doar broaştele mai cântă-n vale...

Şi glas de cucuvea se aude agale

Încet, străjerii au aţipit în post.



E noapte peste-ntreaga omenire,

Ceaţă, incertitudine pluteşte dens

Şi cine oare să mai dea de ştire

Despre păcat, şi de nenorocire

Aici în pământescul nostru univers?



Doar razele de lună tremurând

Împrăştie lucirea lor nepământeană,

Un scâncet, o durere sau un gând

Provoacă tresărire pe pământ

Şi lacrimele strânse sunt sub geană.



Străjerii dorm visând a lor virtute,

Doar vântul mai adie răcoros,

Valorile eterne sunt pierdute...

Armele de luptă la pământ căzute,

Se apropie venirea lui Hristos!



Amin