Poezie Iona la Ninive*

Iona la Ninive



Iona vrând să fugă de-al Domnului glas

Luă o corabie și se-ndreptă spre Tars.

Căci Domnu-i spusese să ducă strigarea

La cei din Ninive că vine pierzarea...



Lui Iona nu-i pasă, gându-i e să fugă,

Căci la Tars, departe, n-o să-l mai ajungă.

Își plăti deci prețul de călătorie

Și plecat odată nimeni n-o să-l știe...



Cârmaciul îi dete un loc bun în cală

Și Iona se culcă, nimenea nu-l scoală.

Totul părea bine, liniște și pace

Vasul cu catarge valuri mici desface.



Dar ochii din ceruri care priveghează

Îl zări pe Iona care dormitează

Și dădu poruncă mării liniștite

Să-nceapă să fiarbă și să se agite.



Marea se supune, Îi ascultă Glasul

La a Lui poruncă amenință vasul...

Marea-i agitată și toți se-nspăimântă

Însă Iona doarme, nimic nu-l frământă.



Se pune-n mișcare întreg echipajul

Cârmaciul, vâslașii controlează vasul.

Valuri se ridică peste cârmă trece

Moartea intră-n barcă cu fioru-i rece...



Iona doarme-n cală, în culcușul său,

Să uite de toate și de Dumnezeu...

Cineva-l trezește și Iona se scoală.

Ce dormi în neștire? Nu vezi moartea-n cală?



Corabia noastră e gata să piară

Marea-i agitată și e ca o fiară.

Ce dormi? Nu îți pasă că murim degrabă?

Ce stai fără grijă și n-ai nicio treabă?



Lui Iona îi trece prin minte strigarea:

”Patruzeci de zile și vine pierzarea!”

Eu sunt cu pricina, nimenea nu știe

Că pentru Ninive eu am o solie...



Pe prova și punte se strânseră toți

Și toată suflarea traseră la sorți

Toți voiau să știe cine-i vinovatul

Și căzu pe Iona, nu putea fi altul...



Cârmaciul atuncea lui Iona-i vorbește:

Stai aici în mijloc și istorisește

Cine ești? Ce lucrii ? Din ce țară ești?

Căci tu ești de vină, tu ne nimicești!



Dacă ai credință în vreun Dumnezeu

Strigă-l să te-audă, doar nu ești ateu...

Noi am tras la sorți, doar ai văzut bine

Și sorțul, desigur, a căzut pe tine.



Dragii mei - le zise Iona - sunt evreu

Și mă tem de Domnul Dumnezeul meu!

Eu port toată vina că se-agită marea

Și foarte curând va veni pierzarea.



Căpitanul, iată, parcă se-ngrozește:

Ce să fac cu tine? Zi ceva, grăiește!

- Pentru ca poporul de moarte să scape,

Tot ce poți să faci, să m-arunci în ape!



Marea-nfuriată se va potoli

Veți scăpa cu viață și nu veți pieri!

Degeaba vâslașii către țărm vâsliră

Valurile negre mai mult se-ntețiră.



Și când gata, gata erau să se-nece,

Pe Iona-l zvârliră în marea cea rece...

Marea își oprește valurile-nalte

Și se potoliră fără să mai salte.



Iona-acum se zbate în valuri cu moartea

Departe și singur căci aceasta-i partea...

Vâslașii prin valuri abia-l mai zăriră

Și în scurtă vreme cu totu-l pierdură.



Dar de sus din ceruri Domnul îl privește

Și ,vrând ca să-l scape, trimite un pește

Dar un pește mare, nemaipomenit

Care după nume se numește chit.



Uriașul pește îl înghite-ndată

Și acuma Iona are altă barcă

Neplătind biletul de călătorie

Peștele îl poartă prin apa zglobie.



Întuneric beznă peste tot se face

Și Iona-i legat, nu se poate-ntoarce!

Trei zile-ncheiate peștele îl poartă

Ajungând aproape de a morții poartă.



Papura din burta peștelui trimis

Pe Iona-nfășoară, așa cum e scris...

Iată-l, e pe moarte, sufletul își trage

Și-ncepu cu lacrimi Iona să se roage:



Doamne iartă-mi vina, eu sunt vinovatul.

Peștele mă poartă dintr-un val în altul.

Sunt la temelia munților de jos

Moartea mă-nfășoară în chip fioros



Dumnezeu din ceruri a luat aminte

Căința lui Iona și-ale lui cuvinte.

Căci El e Stăpânul pe uscat și mare

Nimeni nu-i ca Domnul, n-are asemănare!



Și dându-i poruncă, submarinul pește

Lângă malul apei iată-l se oprește

Și-l vărsă pe Iona iarăși pe uscat,

Iar Iona răsuflă acum ușurat!



Plecând spre Ninive el rosti strigarea

”Patruzeci de zile și vine pierzarea!”

Și toți ninivenii s-au întors la Domnul.

Iona nu mai doarme, nu-i mai place somnul!...

..............................................................

O!Câți sunt ca Iona, care nu ascultă.

Prin neascultare pe Domnu-L insultă,

Când Domnul vorbește să plece-n lucrare

Ei se duc la plajă sau se duc la mare!



Marea-nvolburata, lumea cea păgână

Vai pe mulți îi prinde și pe mulți sugrumă!

Unde crezi tu oare c-ai să te ascunzi

În lumea stricată fără să-L auzi?



Domnul te trimite c-o aspră sentință

La cetăți păgâne, fără pocăință.

Tu ești mesagerul vremea este scurtă

Du-te cu mesajul și pe Domnu-ascultă!



Inima să-ți fie gata pentru Domnul.

Nu fi un letargic, prieten cu somnul!

Acum iată sorțul a căzut pe tine

Tu fă-ți datoria, slujbele divine...



Doamne, dă putere fraților să fie

Plini de Duhul slavei, nu melancolie!

Să vestească astfel că-i vremea trezirii,

Oamenii să știe de ziua venirii !



Fă-i ca să se-ntoarcă toți la pocăință

Dă-ne Tu o viață sfântă în credință!

Toți uniți în Duhul în a Ta lucrare

Nimeni să nu doarmă în vreo adunare!



Toți s-avem arvuna, Duhul Sfânt, Putere

S-avem parte, Doamne, toți de înviere!

Când strigarea sfânta va face chemarea

Să zburăm cu toții, toată adunarea!



Amin

Martie .29 .2011 - Chicago



Puteti avea acces acum si la volumul de poezii ”LUMINITA” cu poezii noi.

Vizionare plăcută!

Autorul