Poezie Sămânţa Salvatoare

Sămânţa Salvatoare



Când porunca sfântă, dată,

Pentru-Adam şi Eva, în Rai,

De ei n-a fost...respectată

Ea le-a produs, amar şi vai.



Însă-n ziua, tristă-a căderii

Domnu-a rostit, în Paradis,

Vestea cea bună, a înfierii

Prin ,,Sămânţa” ce le-a zis.



Şi când la ceasul...împlinirii

În ceruri sus timpu-a sosit,

Hristos,...Sămânţa izbăvirii

El S-a-ntrupat...şi-adeverit.



Sămânţa aceasta e Iubirea

Care-a crescut ca un Lăstar,

Prinzând cu funii omenirea

Prin Jertfa cea de la Calvar.



Şi-n grandioasa Sa-mplinire

Ne-a amintit cu precădere,

Că numai viaţa prin jertfire

Va fi din moarte, şi-nviere!



Prin anii ce...s-au numărat

În secole lungi şi-n milenii,

Făclia-I sfântă,...a luminat

Atâtea veacuri de vecernii.



Ea,...a împlinit făgăduinţa

Prin forţa răului...zdrobită,

Şi-a anulat în veci sentinţa

A morţii veşnice,...rostită.



Atât de scumpă şi întinsă,

Atât de sfântă şi măreaţă,

Ea n-a putut să fie învinsă,

Iubirea iar, ne-a dat viaţă!



Adusu-nea-n veci biruinţa

De mii de ani în aşteptare,

Luând asupra Sa sentinţa

Expusă-n Jertfa salvatoare.



Flavius Laurian Duverna

28 martie 2011