Poezie Nu zi că totul e învins

Nu zi că totul e învins

Schimbîndu-ţi faţa-ntr-o sluţire

Nu spune totul e distrus

Şi numai este nici o şansă, doar mîhnire



Ea vine nepoftită ca o ciumă

Te-ncalecă şi vrea nebuna

Să se răzbune,mîncîndu-ţi inima şi rana grea

Depresia din zi în zi e tot mai rea

Gîndeşti că numai este nici-o şansă, nici o uşă

E tot închis şi părăsit de toţi

Retras în peştera adîncă

Din inimă stai ca un hoţ



Ea stă la pîndă să nu scape

Nici-o săgeat-acelui rău

Iar el atacă zi şi noapte

Ear ea culege tot mereu



Cu scop de mare răzbunare

Fiind-că eşti creat de El

Ce ţine-N mînă universul

Şi te-a făcut copilul Său



Stopează-ţi pasul, ia aminte

La ceL ce crucea suferit

Isus e Cel ce-ţi dă npdejdea

Isus e Cel ce a învins



Prigoana nopţii, duhul morţii

Ce s-au unit să-i facă rău

Dar El răbdînd a mers-nainte

Luptînd cu rîvnă ca un leu



Trecînd prin marea întristării

Şi neavînd drum înapoi

A mers Isus doar înainte

Jertvindu-şi viaţa pentru noi



Acum cînd răul şi negreaţa

Ca o săgeată te-au străpuns

Opreşte-te, ridică-ţi ochii, ai tu şansa

Să fii restabilit şi îndeajuns



Să capeţi fericirea, dragostea şi pacea

Şi să distrugi tu şarpele cel vechi

Ce sa încolăcit în jurul vieţii tale

Vrînd să te-atragă ca să fii cu el în veci





Acesta este scopul lui copile

Nu-l mai hrăni cu lacrimi şi suspini

Ci dăruieşte-i inima lui Isus

Ce stă acum alături, şi zîmbind



Şi-ţi spune: “ Puiule ,apleacă-ţi inima spre Mine

Nu ca un rob netrebnic şi păgîn

Ci tu eşti vasul Meu ce mîine

Vei dărui Cuvîntul Meu din plin ”.



Acelora ce pe cărarea vieţii

S-au abătut din drum,sînt greu munciţi şi plîng

Ei stau fără nadejde şi oftează

Sa stîns lăuntrul lor , ca un fitil



Tu du-le focul Meu, lumina ,sarea

Te-am ridicat , ţi-am dat un viitor

Ca tu copilul Meu, cu umilinţă

Să duci tu pacea mea, la al Meu scump popor



Nu spune că eşti slab,şi nu ştii multe

Căci Duhul Meu î-ţi e îndrumător

Î-ţi dau a Mea putere, binecuvîntare,daruri

Ca tu o scumpul Meu să fii viteaz şi curajos.



Şi-n valurile vieţii cu-ndrăzneală

Corabia credinţei ce în vînt

Se clatină riscînd să se răstoarne

Condu-o înainte, fiind sfînt



Credinţa stă pe ancora nădejdii

Iar pînzele sînt dragostea din plin

Ce Domnul din belşug revarsă peste-aceia

Ce de păcate se feresc,fiind

Curaţi, neprihăniţi, ascultători, tari şi statornici

Ducîndu-şi crucea cu suspin

În Mîna Lui î-i poartă pretutinde-ni

Au totuşi parte de durere şi de chin



Dar nu mai este mult: “ Copiii mei, degrabă

Mă Voi întoarce Eu la voi şi-atunci

Voi face diferenţă dintre grîu şi pleavă

Va fi deosebire între rău şi bun”



Nu te retrage-n peştera adîncă

O, suflet gol şi chinuit

Ce-n lanţuri stai cuprins într-una

Şi zi de zi devii tot mai cumplit



Urechea nu mai desluşeşte aşa bine

Şi ochiul vede ca-n păiengeniş

Nu te ascunde, eşi la suprafaţă

Nu te ascunde, nu mai sta-n tufiş



Nu spune totul e învins

Schimbîndu-ţi faţa ntr-o sluţire

Nu zi că totul e distrus

Şi nu mai este şansă, doar mîhnire



Stopează-ţi pasul,ia aminte

La Cel ce crucea suferit

Isus e Cel ce-ţi dă nădejdea

Isus e Cel ce-a biruit.