Poezie Sărut de Iudă

SĂRUT DE IUDĂ...



Acest sărut e sacrilegiu

Dar unii cred că-i privilegiu

Să nu-l dorim, să nu îl dăm

Cu el să nu ne-ncununăm.



El vrea să pară generos

Dar este foarte mincinos

Cu el Hristos a fost trădat

Când Iuda s-a degenerat.



Esenţa lui este trădare

Are priviri iscoditoare

Şi în popor ravagii face

Nu e dispus să se împace.



În plus, e şi linguşitor

Nu-i pasă nici de Creator

Şi nici de fraţi din congregaţii

Ci vrea arginţi şi decoraţii...



Întotdeauna poftă are

Să mai aducă vreo-ntristare

Să vadă sufletul cum geme

În orice loc şi-n orice vreme.



Sărut de Iudă, păcătos

Cine îl dă e odios

Cine-l adoptă şi-a luat

Pe Lucifer de aliat.



Sărut pe-obrazu-mbujorat,

Sărut pe-obrazul mult ridat

El e expert în a ascunde

Un duh ce lasă răni profunde.



În loc să meargă la culcare

Cloceşte planuri trădătoare

Şi fără jenă le-mplineşte

Dar ce nevinovat priveşte!



Să fie punga cât de mică

Să tragă sfori nu are frică

E curajos, cutezător

Se duce chiar şi la păstor.



Normal, la locul de-nchinare

Ce să vedeţi? Şi el apare

Se dă-n spectacol ca actorii

De îi asudă-n palme porii.



O, ce perfid şi lacom eşti!

Sărut de Iudă, tu trudeşti

Să umileşti fiinţa care

Se prinde-n plasele-ţi murdare.



Sărut de Iudă – vinovat

La câţi suspine le-ai mai dat?

De nu te pocăieşti acum

Din tine va ieşi doar scrum.



Dar şanse sunt; aşa-i Hristos

E-ntotdeauna generos

De mergi la crucea Lui degrabă

Te poate-ncununa cu slavă...



Că El poate schimba o stare

(Ipocrizie sau oroare)

Din humă scoate nestemate,

Din zgură scoate demnitate...



Doar jertfa Lui creează pace

Aşa cum Tatălui îi place

El te primeşte chiar acum

De vrei să mergi pe-ngustul drum.



La El găseşti acea iubire

Ce urcă mai presus de fire

Şi-atunci vei da îmbrăţişare

Ce naşte stropi de-mbărbătare.



gc/sept.12