Poezie E mare bucurie-n cer

E mare bucurie-n cer

Când un suflet se pocăieşte

Şi-a lui credinţă ,prin botez,

Cu gura lui mărturiseşte.



Tu te mai bucuri azi cu cerul

Când un suflet e mântuit?

Sau nici nu-ţi pasă dacă el

Este salvat sau osândit.



Căci altfel tu-ai mărturisi

Pe Dumnezeu la orice om

Şi te-ai mândri că Îl cunoşti

Pe El şi că e al Tău Domn.



Dar,stai nepăsător acasă,

Te bucuri de confortul tău,

În timp ce mii şi mii de oameni

Urmează calea celui rău.



Există libertate-n ţară,

Ai gură ca să poţi vorbi,

Dar frica,oboseala,lenea,

Te opresc a mărturisi:



Că-n cer exist-un Dumnezeu

Care-aşa de mult te-a iubit

C-a lăsat pe Isus să moară

Pentru al tău păcat,răstignit.



E Fiul Său,e Dumnezeu,

O Persoană din Trinitate

Şi totuşi Dumnezeu L-a dat

Ca jertfă pentru-a tale păcate.



De ce să taci şi să nu spui

Că eşti aşa de valoros,

Că pentru tine-a murit pe cruce

Fiul lui Dumnezeu,Cristos.



El a murit şi pentru-acela

Ce stă acum nepăsător

Şi nici nu ştie că există

Şi pentru el Mântuitor.



Să spunem fraţilor oricui,

Căci cel ce pe Isus vesteşte

Şi El ,la rândul Lui în cer

Pentru-acest suflet mijloceşte.



Să nu lăsăm pe nici un om

Să nu cunoască Scriptura

Şi voia lui Dumnezeu Tatăl,

Că noi nu ne-am deschis gura.



C-avem cu ce să ne mândrim

Şi ştim în cine am crezut,

Lăudăm pe Dumnezeu Triunic

Şi fie-n lume cunoscut.

Amin.