Poezie Zori de zori

Stele prind din nou să ningă

Lovind clipele şi-n geamuri,

Prin copaci se zbat flamingo

Lăsând penele pe ramuri.



Cad ninsoare mărţişoare

De pe inimi aruncate

Ca arginţii sunătoare,

Iar ca laţuri – disperate.



Cine-ar da să le mângâie?..

Cine poate-a le-nţelege?..

Doar mirozne de tămâie

Trec grădina după lege.



Care-ar da să le susţină?..

Care-ar vrea să le răspundă?..

Noaptea-nfulecă lumină

Şi-n desagă o înfundă.



Tot tributul de suspine

Cere bezna cu sfârşitul –

Înfloriră roşu spinii,

Încolţi alb răsăritul.



Cânt cucoşii-a doua oară

Parcă-ar vrea ceva să cheme -

Poate-un zvon de primăvară,

Poate clopotul ce geme.



Prevestita dimineaţă

Roua cristalină-nvie,

Toţi flamingo-n cer se-nalţă

Din lumea trandafirie.