Poezie Marturie la botez

MĂRTURISIRE LA BOTEZ...



Se-apropie de apă o tânără făptură

Cu chipul luminat, cu zâmbet, cald, senin

Şi albe străluciri venind din haina pură

Învăluie poprul ce crede-ntr-un destin.



Domneşte-o atmosferă de har şi sărbătoare

Şi imnuri se înalţă spre Tronul de lumini

În sanctuar se simte un val de cercetare

Trimis din Plaiul veşnic cu veşnice grădini.



Iar tânăra păşeşte decisă, fără teamă

Spre locul mărturiei să-şi spună sfântul crez

Şi ştie că Stăpânul o va lua în seamă

Nu doar aici şi-acum în apa de botez,



Ci-n totdeauna paşii spre veşnica Cetate

Vor fi păziţi de ochii Păstorului iubit

De-aceea cu-ndrăzneală, cu drag, cu demnitate

Depune mărturia cu glasu-i liniştit:



„Decizia mi-e clară, azi intru-n Legământ

Convinsă de frum’seţea principiilor sfinte

Crescut-am într-o casă cu rugă, post şi cânt

De care-aici şi-acum, cu drag, mi-aduc aminte,



Din fragedă pruncie părinţii-au insuflat

În mine aspiraţii pentru trăiri supreme

Şi-n ceasul hărăzit Lumină am aflat

Şi-am vrut să mă pătrundă-n orice vreme,



Am strâns comori divine; le ţin în vas curat

Şi-am înţeles că Tatăl pe cale mă-nsoţeşte,

C-a Lui iubire, mereu, m-a inundat

Şi că, nicicând, El nu mă părăseşte,



Declar în văzul lumii, fără regret declar

Că ce oferă lumea e doar o amăgire

Dar am aflat în Fiul miresme de nectar

Şi nu spoială ci-adevărata strălucire,



În El găsit-am pace şi împliniri şi rost

M-a învăţat ce-nseamnă trăirea jertfitoare

Nu uit nicicând ce fericită-am fost

Când I-am văzut privirea atât de iubitoare,



Nu pot să uit candoarea şi ce mi-a spus duios

(Mi-a spus cuvinte cum nimenea nu spune)

Rostire Lui mi-a dat un gând frumos

Când mi-a vorbi de sfânta misiune,



Mi-a revelat din Carte ce-nseamnă a trăi

Cu gândul nu la lut ci la eternitate

Şi pot să înţeleg şi pot acum grăi

Ce stări dumnezeieşti se află-n Trinitate,



Şi-n anii vieţii mele de-or fi şi încercări

Cunosc Cine mă poate ghida spre uşurare,

Cunosc Cuvântul ce naşte binecuvântări

Şi dă odihnă în orice frământare,



Îmi ‘nalţ acuma glasul şi mâinile spre Cer

Dorind prezenţa-I dulce să nu mă părăsească

Prin Sfântul Duh să-mi dea sfânt caracter

Iar traiul meu de-a pururi să-L vestească.”



gc/ 18 Martie, 2011