Poezie Nu religia mă face sfînt

Nu religia mă face sfînt

Și nici cuvintele ce-mi poruncesc

Ci dragostea și sfîntul legămînt

Cu Fiul harului dumnezeesc



Căci doar prin El azi sînt o mărturie

Și prin credință am ajuns să fiu

Purtat de-a Duhului făclie

Spre veșnicia Dumnezeului Cel viu



Nu portul meu mă face mai curat

Și nici iertarea ce-mi e dată

Ci sîngele ce s-a vărsat

Din îndurarea Sa de Tată



Căci doar din mila-i părintească

Am fost să fiu eu acceptat

Să port azi haina de mireasă

Al meu trecut să-l dau uitat



Nu vindecarea-mi mîntuiește

A mea suflare-mpovărată

Ci doar lucrarea ce rodește

O nouă viață fără pată



Căci doar privind doar înainte

Spre-a Lui venire după mine

Eu pot azi lucrurile sfinte

Să le împart cu orișicine



Să proslăvesc a Lui Putere

Și să trăiesc doar bucurii

Să gust din lapte și din miere

Și să mă știu cu-ai Lui copii



Ce-acum se roagă și se-nchină

Doar Dumnezeului Cel viu

Ca să-și întindă a Lui Mînă

Din pietre iar să facă fiu.

Amin!