Poezie vindecarea (1)

Atunci cand sulfetul imi plange

Si ranele toate ma dor

Mi-aduc aminte cum pe cruce

Tu ai rabdat cu-atata dor.



Ti-era Isuse dor de mine,

Vedeai cum in pacate mor

Dar Tu stiai atunci mai bine

Ce am sa fiu in viitor.



Ca jertfa ta mantuitoare

Ma va sfinti de tot ce-i rau,

Ma va scapa de desfranare

Eliberat de harul Tau.



Acum,in suferinta crunta

Cand nu vad nici un ajutor

Din toate care ma framanta

Eu Te astept ca salvator.



In palmele strapunse-n cuie

Ramane scris stralucitor

Iertare si tamaduire

Nevrednicului muritor.



Oricine crede si Il cheama

Pe Domnul Isus ajutor

Cu siguranta el proclama

Un nume-n veci biruitor.



Cu gandul la acestea-toate

An inceput ca sa ma rog

Dar nu organizat pe puncte

Ci cu dorinta si mult foc.



Am pus deoparte formalismul

Ce-l foloseam cand ma rugam

Din inima,din tot adancul

Eu doar pe Domnul Il doream.



Atunci pe mine o putere

S-a asezat si s-a oprit

Ca am simtit si mangaiere

Si ca durerea s-a oprit.



Am stiut ca-I Domnul,Dumnezeul

Iubitul meu,Emanuel

Care-a vazut cum arde focul

Ca nu mai pot sa stau in el.



A poruncit sa se opreasca

Furtuna ca pe mare-atunci

Si vindecare sa primeasca

Trupul meu din dureri prea lungi.



O soapta la ureche-mi spune

“O,tu nu esti vindecat!

Sa stii c-ai face mult mai bine

Daca te-ai pune iar in pat.”



Dupa o scurta ezitare

M-am ridicat increzator,

Puternic,cu credinta mare

Si-am zis:”Eu cred pe Salvator”.



Am refuzat atunci ‘ndoiala

Ce diavolul mi-o aducea

Ca sa m-apuce iarasi boala

Si sa nu fiu salvat din ea.



Asa primit-am vindecarea

Direct de la Isus Hristos

Ce-o poate da la fiecare

Ca El o face bucuros.