Poezie Sfatul Domnului

Batea la usa inimii

Adesea o ispita

Ce nu puteam a birui,

Cadeam infrant in lupta.



Era o slabiciune rea

Ce tot batea la poarta

Si-n inima mai mult intra

De fiecare data.



Ma straduiam sa o opresc

Dar parca niciodata

Nu am avut atat curaj

Sa o opresc la poarta.



Ma prabuseam sub intrebari

Ce nu gaseau raspunsuri

In fata-nvolburatei mari

Si-a sorilor apusuri.



Am inceput sa strig spre cer

Sa ma ajute Domnul.

Stiam ca numai de le El

Imi vine ajutorul.



Mi-a dat un sfat ce n-o sa-l uit

Probabil niciodata.

Mi-a zis sa nu ma mai framant

Ca lumea pierde-odata.



Sa nu ma mai ingrijorez

De ceea ce va arde

Ca trebuie sa m-ancorez

In cer pe mai departe.



Ca toate imi sunt pregatite

De o cereasca Mana

Cu multumiri in rugaminte

Eu sa cer doar lumina.



Lumina ca sa pot umbla

Numai in sfintenie

Sa fac doar sfanta voia Sa

Si sa nu imi plac doar mie.



Atunci am fost reintremat

Inima-mi tresaltase

De glasul Sfant ce m-a chemat

La lupta cu foloase.



Ca pan-atunci tot am pierdut

Ca m-am uitat la mine

Insa de-atunci am biruit

Domnul era cu mine.