Poezie Sa-mi plang,

Să-mi plâng



de:Bejenar Valentin



Să-mi plâng,al meu amar Isus,

Eu ași dori acum.......

În clipa aceasta eu ași vrea,

Să fiu precum ai spus...



Să fiu un sfânt de ași putea,

E-o mare îndurare...

Căci am călcat al Tău Cuvânt,

Te rog,să-mi dai iertare.



Căci starea mea e foarte rea ,

În hohote de-ași plânge,

O viață-ntreagă n-ași putea

Să spun ca sunt un înger.



Eu sunt o mână de pământ,

O pulbere,un abur,

Nimica bun nu am acum,

Decât un bob de aur.



Acel bob,e de la Tine

Părinte drag Tu mi l-ai dat,

Atunci,când Tu pe mine

Scumpe Tată m-ai creeat.



Nu am nimic,nimic de preț,

Decât viața-mi dragă.

Și vreau doar ție să ți-o închin,

Te rog,păstrează-mă-n tezaur.



Că cel viclean vrea tot mereu

Să mă robească-ntruna,

Și să mă smulgă e dorul său...

Nu mă lăsa,mie ruga.



Dar știu căci prin Cuvântul Tău,

Toate,vor lua ființă.

Și cât de mare ar fi un rău,

El n-are biruință.



Căci prin Hristos tu m-ai salvat

Și-mi dai viață nouă,

Ca să traiesc în noul Rai,

Alăturea de Domnul.



Nu merit Doamne,această mântuire,

Căci eu am fost,cel mai de jos...

Căci gura mea hulit-a Doamne,

Pe Isus Hristos.



Păcatul meu,te-a țintuit în cuie,

Și vina mea,lovit-a greu

Peste cunună,fără de măsură,

Isuse Fiu de Dumnezeu.



O prieten,o dragul meu,

Îți recunoaște vina...

Și vei primi iertare-n dar,

De vei veni acuma.



De prea târziu te hotărăști,

Să știi,vei plânge-amarnic

Căci cu Isus,tu nu vei fii

Căci nu cu El,te-asemeni.



Ci vei primii sentința grea,

În ziua judecații.

Că blestemat,e cel ce-atunci

De rai nu este vrednic.