Poezie Ego-ul...

Ego-ul...



*****

Ego-ul te face să crezi că eşti drept,

Şi ca tine nu-i nimeni atât de bun.

Ego-ul se bate cu pumnul în piept,

Şi-şi iese din fire ca un nebun.



Ego-ul te-mbracă-n intoleranţă,

Iertarea o ţine imobilizată.

Căci plină de sine şi aroganţă,

Mândria devine tot mai crizată.



Ego-ul şi-arogă drept de instanţă,

De-a lui judecată nimeni nu scapă.

Ego-ul doar de sine are clemenţă,

Gura trufaşă în nebunie s-adapă.



Atârnă-ţi ego-ul, azi, la uscat,

Şi sfărâmă-l cu totul. Fă-l iute praf.

În uitare, numai-bun de aruncat.

Să-ţi rămână mândria paf-paf.



Să nu mai poată mişca niciodată,

Tu n-o lăsa nicicând să icnească.

Iubirii deschide uşa de-ndată,

Neprihănirea în tine să crească.



Eu-l să-şi piardă glasul definitiv,

Răstigneşte-l de grabă pe cruce,.

Să se reverse dragostea instinctiv,

Doar iubirea spre eternitate conduce.



Amin!