Poezie Lepra lui Ghehazii

După ce-a plecat Naaman

Ce-a fost vindecat de lepră,

Ghehazii şi-a pus în gînd,

Truda să şi-o răsplătească.



Se gîndi că bine-ar fi,

Să ceară talanţi şi haine;

Gîndul şi-l înfăptui,

Zicîndu-şi că face bine.



Şi-a minţit zicînd că-i pus

Chiar de Elisei proorocul,

Iar după ce daru-a ascuns,

S-a purtat senin şi tandu.



Dar atuncea Elisei,

Îl întreabă cu grăbire:

"O, Ghehazii unde-ai fost,

Duhul meu, a fost cu tine?!"



"O! eu n-am fost nicăieri"

Dar văzînd că tot cunoaşte,

S-au dus a sale puteri

Neştiind atunci ce-l paşte.



"O, Ghehazii, fapta ta,

E amară urîciune

Plata este lepra ta,

Ce va veni peste tine.



Toţi ai tăi vor fi leproşi,

Toate-a tale generaţii

Ca-i minţit pe Dumnezeu

Cîntărind mai mult talanţii!"



Dragii mei, ce grea e ades

Plata unei fărdelegi;

Cîţi cu viaţa lor plătesc

Schimbînd sfintele legi?



Plata pentru ce-ai slujit

Este colo-n ceruri,

Ghehazii greu a plătit

Cu amare neguri.



Domnul vrea ca slava Sa,

Să fie la cinste

Nu arginţii să ţi-o ia,

Nici a lumii vise.



Lepra lui Ghehazii şi-azi

Se-mpînzeşte tare,

Chiar de nu eşti izolat,

Tu mergi spre pierzare.



Deci acum, nu mai pofti

Ce nu se cuvine,

Fii izvor de ape vii,

În tot ce e bine!



Ni s-a dat ca un simbol

Să pricepem bine -

Şi toţi cei din Babilon

Să vadă în tine,



Că eşti servul Domnului

Nu din lăcomie,

Ci slujbaş al cerului,

Ce-i plin de iubire.



Şi acest păcat amar,

Să dispară frate

Din toţi cei ce la altar

Au vreo slujbă-aparte.

amin