Poezie Aripi fără ţărână

Tu le-ai servit acum pahar cu apă

Şi datoria ţi-ai făcut…

Ei au băut … şi tot e gloată

Iar în lumină totul e crescut .





Şi pentru că e timp şi multă apă –

Cu datorie nu le umplem mult .

Se cere încu-n pas în astă faptă

Să iei de sus … să dai cu gust .







Ai dat ce ai avut în fire…

Şi e firesc să fie brut -

Cu o lucrare în secundă

Cel ce primeşte… dă secund .







Şi nu e pentru “eu” în clipă

Ci pentru o lucrare în avut .

Şi chiar şi ştinţa e ştirbită

De fapta nu e în perfect… acum .





Şi cei trimişi de El nu sunt ţărână

Sunt ca şi El în gând şi timp

Nu cere… ei nu au nici pâine

Dar cei trimis… îţi dau acum .